laura

Plouă.

Plouă peste sufletul meu, peste inima mea.
Cu lacrimi amare îmi spăl sufletul de păcat.
Singura. Plecata pe străzile vieţii, m-am întâlnit cu tine. Parfumul tău încă persistă în mintea mea. Un parfum dulce, ca şi inima ta, ca şi sufletul tău udat de razele Soarelui. Dar ploaia şterge urmele, urme lăsate de noi cu atâta fericire în nisip. Nisipul udat de noi păstrează însă, aroma noastră, aroma unor oameni plini de sentimente, plini de foc, plini de speranţă. Plaja noastră.

O rază de lumină mai jucăuşă poposeşte pe irisul meu. M-am trezit din vis. Doar visele au mai rămas locuri sfinte, locuri în care te pot iubi necugetat şi neîntrerupt de nimeni.

Îţi place să dormi. De-ai putea veni cu mine pe platourile minţii mele...