Noi, oamenii, ne hranim din vise. Culegem si alegem. Alergam nopti si zile in sir dupa aceste vise, iar in momentul cand ele devin realitate “Aici esti tu si aici sunt eu. Tu cu lumea ta si eu cu lumea mea. Suntem doi oameni total diferiti. Suntem doi oameni diametral opusi. Nimic nu ne leaga si totusi sunt zile in care parca suntem facuti unul pentru celalalt. Nu stiu cat mai pot sa traiesc in acest vis. Toata lumea ta e cu ochii pe mine si toata greutatea asta ma face sa-mi pierd mintile. Vreau sa ne oprim aici. Nu stiu pentru cat timp, dar vreau sa nu ne mai vedem o perioada. Vreau sa invat sa-ti duc dorul, vreau sa-mi fie dor de ochii tai, vreau sa-mi fie dor de buzele tale, de cuvintele tale care imi dezmiarda seara tamplele, de mangaierile tale care mereu ma fac sa ma gandesc ca nici Romeo si nici Julieta nu au castigat, insa cu siguranta bunicul si bunica mea au castigat pentru ca au reusit sa imbatraneasca impreuna. Vreau sa invat sa traiesc si fara tine. Nu vreau sa ma intelegi gresit. Pur si simplu…te iubesc!
- Crezi ca daca imi desenezi oameni mari si albi pe acesti pereti ingalbeniti de trecerea timpului am sa pot sa-i mai recunosc dupa un an? Crezi ca am sa pot sa mai construiesc poduri in loc de ziduri inaceasta viata daca tu ma lasi? Nu vreau sa te pierd. Nu vreau. Vreau sa stau in fiecare zi langa tine si vreau sa stai in fiecare zi langa mine. Stii, ciudat insa e pentru prima data in viata mea cand mi-am dorit ca cineva sa ramana acolo langa mine mai mult decat acea noapte. Ciudat pentru ca e pentru prima data cand intalnesc o femeie care sa ma faca sa-mi doresc sa stau si sa o privesc asa cum te privesc pe tine. O femeie pe care sa o dezmierd asacum iti dezmierd cu buzele mele pleoapele si pielea ta catifelata. Vreau sa-ti soptesc cuvinte de amor dimineata in zori si nu doar intr-o dimineata. Vreau ca mereu sa pot sa-ti mangai parul ondulat precum valurile marii ce se sparg in stancile scortoase. Vreau sa te strang in brate si sa-ti spun “Buna seara, iubita mea!” sau sa-ti spun “Buna dimineata, viata mea!” .
Foarte rar ne aducem aminte de acei oameni care ne-au facut sa suferim. Pentru noi, mereu o sa conteze si mereu o sa ne amintim de acei oameni care ne-au facut sa zambim in fiecare zi, care ne-au insufletit visele, care ne-au dat aripi si care ne-au lasat sa zburam acolo unde inima noastra si-a dorit…! Si totusi cea mai grea parte din viata noastra vine atunci cand trebuie sa te decizi daca sa mai ramai acolo sau sa pleci departe.ne speriem. In acele momente nu intelegem ce am realizat si cat de mult am luptat, pentru ca intr-un final nici nu conteaza. Tot ce conteaza e ca am reusit. Tot ce conteaza e faptul ca atunci cand puteam renunta nu am ales acel drum si nu ne-am dat batuti. Restul…ei bine restul sunt doar detalii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu