Sunt zambet si lacrimi pe acelasi obraz...Ştiu că Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar plăcea doar ca El să nu aibă chiar atâta încredere în mine,deorece inima mea este nespus de inselatoare. Nu mă rog pentru succes, cer doar credinţă.

Totalul afișărilor de pagină

duminică, 21 octombrie 2012

Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vietii

De multe ori am vrut sa fiu nemuritoare ... as dorii sa nu am teama de moarte. Sa nu-mi pese ca trec ore-zile-ani. Sa nu ma gandesc niciodata ca va veni acea clipa in care… Dar nu, nu ma gandesc la asta foarte serios, aceea clipa e atat de indepartata incat, parca nu exista. 
Nemurirea mi-ar aduce totul ori mi-ar rapi tot ce face viata sa fie frumoasa? N-as mai trai poate clipa. Ca, vorba aia, mai am destule clipe. Ar disparea teama, care ar rapi emotia si aprecierea momentelor bune. As lasa pe maine, poimaine si raspoimaine ce pot face azi. In cazul nemuririi poate nici n-ar mai exista zile. Unitati de masura a timpului. Ce rost ar avea ?  Timpul si-ar pierde sensul. Ar exista doar ceasuri care mi-ar arata ziua si noaptea. Atat 

ar conta, nimic mai mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu