Să mergi cu suflteul prin aceste locuri

Suflet îngheţat de trăiri prea intense să fie suportate de un muritor,
O altă inimă moartă, pierdută în ceaţa timpului,
Frunze cazute la picioarele celui ce calcă pe cărări ascunse.

Copaci cu vârfurile privind înspre cer,
În timp ce lumea ta se năruie sub propriile trăiri.

In tot acest vacarm al sufletului poţi fi cel ce se ridică
Sau groparul propriei vieţi
Poţi fi cel ce dă sau cel ce primeşte.

Cărările padurilor sunt întotdeauna gata să te primească,
Invaţă să mergi cu suflteul prin aceste locuri
Şi să laşi negrele gânduri în ungherele mlăştinoase ale padurii.